Economia trebuie să fie despre ceea ce ne permitem. Din punct de vedere financiar, dar și din punct de vedere ecologic și social. Nu trebuie și nu ne putem permite să depășim limitele Pământului. Și fiecare are dreptul la bucățica sa în mod echitabil - în special grupurile vulnerabile: persoanele în nevoie, oamenii din țările sărace și animalele care populează Pământul împreună cu noi. Creșterea economică constantă este o iluzie într-o lume cu rezerve finite și o capacitate portantă limitată a ecosistemelor. Cu toate acestea, majoritatea guvernelor navighează orbește spre creșterea economică. În acest context, cetățenii sunt văzuți în principal ca și consumatori, iar animalele ca și un mijloc de producție ori bun de consum.
O economie în creștere nu înseamnă neapărat că societatea o duce bine sau că cetățenii sunt fericiți. Nu mai multă bogăție, ci mai multă bunăstare trebuie să fie compasul colaborării noastre. Un mediu de viață plăcut, aer curat și natura sănătoasă ar trebui să fie luate în calcul, acestea contribuind pozitiv la bogăția și bunăstarea noastră. Activitățile care dăunează mediului înconjurător, sănătății publice sau bunăstării animalelor, cum ar fi industria zootehnică, centralele electrice pe bază de cărbune și extracția gazelor naturale, ar trebui, dimpotrivă, să fie considerate ca o contribuție negativă. Din păcate, situația este invers în sistemul actual.
Pentru a determina și direcționa politica, guvernele trebuie, prin urmare, să utilizeze indicatori care să dea direcție unei economii sustenabile și solidare. Biodiversitatea, bunăstarea animalelor, siguranța vieții de maine și un mediu de viață curat și fără pericole sunt esențiale pentru acest lucru.